TÂRGOVIŞTE

În mentalul colectiv, Târgovişte a rămas oraşul unde soţii Ceauşescu şi-au găsit sfârşitul. Aici au murit însă şi alţi 12 oameni. „Adevărul“ dedică Revoluţiei de la Târgovişte trei episoade din acest serial. 

Destinul lui Nicolae Ceauşescu s-a intersectat în câteva rânduri cu oraşul Târgovişte. În acest fel, legătura dictatorului cu străvechea aşezare a fost mitizată, considerându-se că de acolo, de la Târgovişte, s-a ridicat ca lider. După intrarea în Partidul Comunist din România în 1932, la 14 ani, tânărul Nicolae a devenit un agitator energic şi ambiţios. A fost reţinut în câteva rânduri, iar în 1936, arestat ca ilegalist de către plutonierul Mailat din comuna Ulmi, de lângă Târgovişte. A fost judecat la Braşov, condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare şi încarcerat la Doftana, în judeţul Prahova. Industrializarea accelerată începută de Ceauşescu în anii '70 nu avea să ocolească oraşul Târgovişte, unde au fost construite un combinat siderurgic şi o platformă industrială în toată regula.

Exact acest lucru avea să-i reproşeze dictatorul revoluţionarului Petre Ştirbescu în timp ce era captiv în sediul Miliţiei din Târgovişte, în seara zilei de 22 decembrie 1989. În vara lui 1989, Ceauşescu a petrecut mai multe zile în judeţul Dâmboviţa, în vizită de lucru. Epilogul este cunoscut: Nicolae şi Elena Ceauşescu fug cu elicopterul din Bucureşti pe 22 decembrie, rătăcesc prin Dâmboviţa, sunt prinşi, iar trei zile mai târziu sunt împuşcaţi într-o unitate militară din Târgovişte.

Revoluţia de la Târgovişte nu se deosebeşte mult de evenimentele petrecute în alte oraşe mici şi mijlocii din ţară, ingredientele fiind aceleaşi: morţi, răniţi, dezordine, diversiuni. Miliţia era pregătită de represiune În decembrie 1989, comandantul Miliţiei din judeţul Dâmboviţa, care avea sediul în Târgovişte, era colonelul Ion Dureci. După declanşarea revoltei de la Timişoara, la 16 decembrie, instituţiile de apărare ale regimului ceauşist au intrat în stare de alertă. Aşa s-a întâmplat şi cu Miliţia Judeţeană condusă de Dureci. „Pe 16 decembrie s-a ţinut o şedinţă, am fost informaţi despre evenimentele de la Timişoara şi s-a intrat în consemn. Nu avea nimeni voie să plece, decât ca să mănânce. Eu i-am cerut generalului Constantin Nuţă, şeful Inspectoratului General al Miliţiei, să-mi dea vreo 4-5 zile libere, pentru că venea vacanţa pe 22 decembrie şi voiam să mă duc cu copilul la Mediaş. Un cetăţean de acolo avea nevoie de o pilă să ia frigidere de la noi, de la Găeşti. L-am ajutat şi m-a invitat la el, să văd ce are. Avea o ospătărie în piaţă. Pe 18 decembrie m-am întors", povesteşte colonelul Dureci. Evenimentele de la Timişoara escaladaseră, iar temerile de la Inspectoratul de Miliţie se amplificaseră şi ele. Ion Dureci îşi aminteşte: „Când am ajuns la Inspectorat, tuturor le era frică, pentru că auziseră ce se întâmpla la Timişoara. Era stres. Se făcuseră grafice de gardă. Am trimis pe cineva să-mi mute familia în afara oraşului, la un pădurar". Miliţienii erau în alertă şi patrulau prin oraş, comandă primită de la Dureci, ca nu cumva oamenii din Târgovişte să se răscoale şi ei împotriva lui Ceauşescu. Dar nimic nu s-a întâmplat atunci.Ion Dureci: „Pe 20 decembrie am avut câteva spargeri uşoare, obişnuite în perioada Sărbătorilor de iarnă. Găinării. Dar în acea zi, după-amiază, am primit un telefon, prin care mi s-a spus să pregătim arestul, să avem vreo 30 de locuri libere. Deja la Timişoara erau mulţi arestaţi şi m-am gândit că-mi vor trimite şi mie câţiva. Ştiam că aşa va fi, pentru că în noiembrie 1987, la revolta muncitorească, am avut repartizaţi patru arestaţi de la Braşov. Când am auzit asta, ­le-am spus şefilor de unităţi să-şi rezolve problemele cu familiile, că e groasă". Mesajul venit de la Timişoara dădea de înţeles, la nivel local, că rebelii trebuie arestaţi, sporind şi mai mult atenţia cu care miliţienii se mişcau pe stradă. În ziua următoare, 21 decembrie, colonelul Dureci a întărit şi mai mult patrulele prin oraş. Una chiar a fost atacată, însă verbal, de un inginer. "Pe 20 decembrie am avut câteva spargeri uşoare. Găinării. Dar în acea zi, după-amiază, am primit un telefon, prin care mi s-a spus să pregătim arestul, să avem vreo 30 de locuri libere.'' Ion Dureci fost miliţian